"Nefericirea noastra de dupa a fost certitudinea constienta ca dadusem gres. Dar si nevoia de a da drumul paramelor era inscrisa tot in firea noastra. Egoismul ne este si el scrijelit in inimi. Este conflictul nostru de mamifere – ce sa dai altora, ce sa pastrezi pentru tine. Linia aceasta subtire de demarcatie intre nevoia de a dicta si supunerea fata de puterea altora este ceea ce numim moralitate. Atarnat la cativa metri deasupra povarnisului din Chilterns, echipajul nostru a pus in scena vechea dilema, pentru care nu exista solutie: noi, sau eu.

Cineva a spus „eu”, dupa care nu a mai fost nimic de castigat daca spuneai „noi”. De cele mai multe ori suntem buni atunci cand lucrurile au sens. Brusc, agatati acolo, dedesuptul nacelei, constituiam o societate prost organizata, care se dezintegra. Brusc, optiunea rationala a devenit grija pentru propria persoana. Copilul nu era al meu si nu intentionam sa-mi dau viata pentru el. In clipa in care am vazut un trup desprinzandu-se – dar al cui? – si am simtit balonul facand un salt in aer, chestiunea s-a hotarat.

Nu mai avea sens sa fii bun. Am dat drumul paramei si am cazut, cred, pret de vreo patru metri. "

"Durabila iubire" de Ian McEwan